”Îngropați-mă pe după plintă” – personaje, conflicte și semnificații

Notă: O analiză psihologică a personajelor din filmul „Похороните меня за плинтусом”  (titlul original), realizată în 2010 la disciplina Psihopatologia copilului.

Filmul „Похороните меня за плинтусом” ilustrează drama, tragedia individuală a unui copil, victimă într-un „război” inconştient şi tradus în realitate de către adulţii, care nu au reuşit să facă faţă situaţiilor de viaţă şi conflictelor interioare.

Personajele principale – bunica şi nepoţelul – conturează, prin comportamente şi atitudini, scenariul unui conflict de dependenţă, rivalitate şi ostilitate reprimate. Bunica – personalitate dizarmonică, psihopată – trăieşte acest conflict neconştientizat ca pe un „doliu prelungit”, după ce propriul fiu a murit, înainte de a-i satisface trebuinţele narcisice şi pulsiunile incestuoase. Ceea ce trăieşte bătrâna în relaţia maladivă cu nepotul său este expresia unei compulsii la repetiţie, pe fondul unei identificări cu rolul de mamă pentru propriul nepot. Or, structura personalităţii acesteia şi însăşi modul său de funcţionare ne dezvăluie o persoană cu tendinţe obsesiv-compulsive vădite, ritualizate până la extrem în tot ceea ce întreprinde (îngrijirea exagerată a nepotului grav bolnav, administrarea compulsivă a medicamentelor şi izolarea acestuia de orice contact cu persoane care ar trebui să facă parte din anturajul unui copil de 8 ani – mama, semenii de la şcoală, prietenii din curte, etc.). Continue reading

Cel mai prestigios program de doctorat

mama cu pruncul in brateîmi amintesc de anii studenției cînd mă topeam la cursul de psihologia copilului numai imaginîndu-mi momentele unice de interacțiune dintre mamă și bebelușul ei în primul an de viață. retrăiam  (da, da, nu greșesc, cînd spun că retrăiam) o stare de nedescris. și visam cu ochii deschiși și curiozitate de studentă la psihologie. primul alăptat și impactul acestuia asupra psihicului celui mic, atingerile și mîngîerile ce sunt vitale, pe care mama i le oferă puiului său, dar pe care le simte ca primindu-le ea însăși, complexul de înviorare, zîmbetele și gîngurelile, țipetele, mînuțele moi agățate de tot ce se poate și nu se poate, toate, toate, îmi păreau, pur și simplu, crîmpeie din rai.  Continue reading

Ce să vezi în Chișinău?

in ChisinauDeși așa ar părea la prima vedere, nu intenționez să scriu despre cît de atractiv este Chișinăul din punct de vedere turistic. O fi el, dar nu cred că pentru asta merită apreciat, traversat în lung și-n lat și, mai ales, iubit. Chișinăul este un centru cultural-istoric, înainte de toate (chiar dacă sunt atîtea piedici în calea dezvoltării lui), și, pentru mine – cel mai frumos, mai cald și mai plin de personalitate oraș. Spun asta, la modul subiectiv, pentru că aici m-am născut și-am copilărit, aici m-am format ca om; iar, la modul obiectiv, pentru că este un oraș în care poți trăi și te poți bucura de viață, dacă îți dorești asta cu tot dinadinsul și pretențiile tale nu ating cote bolnăvicioase, de orășean care-și iese din prea mult bine. Continue reading

Sănătatea mintală în Republica Moldova

stringere de miniCînd se vorbește despre sănătatea mintală, vrem-nu vrem ne gîndim la boala mintală, iar cei mai mulți dintre noi își închipuie că știu ce înseamnă a fi bolnav mintal, neacceptînd, totuși, că pe fiecare din noi, la un moment dat în viață, ne paște pericolul unei tulburări sau maladii psihice, fie că e vorba de anxietate, fobie sau chiar depresie, manie. Boala mintală este o realitate pe cît de umbrită și tabuizată, pe atît de crudă și actuală. Nu în zadar se spune că 3 din 5 oameni vor manifesta o tulburare psihică pe parcursul vieții. Cu toate astea, toată lumea crede, în mod aproape naiv, că face parte din cei 2 care nu vor manifesta nici o tulburare… 🙂 Continue reading

Femeia se poartă pe palme, copilul – lîngă inimă

slingDe fapt, este un articol în care voi vorbi mai mult despre un obicei străvechi, ce are în prim plan copilul și îngrijirea lui. Așa că recunosc, titlu induce în mod voit în eroare :).

Deși este o metodă străveche de îngrijire și supraveghere a copiilor, purtatul copilului pare a fi, în prezent, o inovație a părinților moderni. Eu am fost surprinsă să descopăr recent că există, aproape de cînd lumea, o modalitatea atît de firească și benefică de a fi alături de copilul tău atunci cînd are cea mai mare nevoie de căldură și siguranță, încît sunt aproape sigură că o să-mi port copilul lîngă inimă, pîn o fi să facă primul pas :). Dar asta e un pic altă poveste.
Săptămîna aceasta, începînd cu 7 și încheind cu 13 octombrie, în lume este celebrată Săptămîna Internațională a Bebelușilor Purtați. Apropo, știați că mamele din țările asiatice și africane încă își mai poartă bebelușii ca pe vremuri, la piept sau la spate, folosind eșarfe din pînză naturală sau piele în care își înfășoară corpul (numite sling sau mei-tai)? Potrivit studiilor efectuate, acești copii sunt mult mai atenți la tot ceea ce îi înconjoară, sunt mai liniștiți, mai sociabili și nu plîng fără motiv, sunt mai activi și întreprinzători. Acest minunat obicei se pare că este motivat de convingerea interioară a fiecărei mame că un copil va crește sănătos, voios și în siguranță doar dacă va fi purtat 9 luni în burtică, sub inimă, și alte 9 luni – în brațe, lîngă inimă. Ca apoi, toată viața să fie purtat în inimă. Continue reading